Folosind raționamentul lui Gabriel Liiceanu, așa cum este explicat în „Despre minciună”, se poate spune că fotbalul românesc se află acum în zodia Spânului, adică trăim într-un regat în care Răul a învins, iar Harap-Alb a rămas un anonim.
Același Liiceanu oferă explicația acestui destin tragic: actul de justiție întrerupt în 1990, atunci când lacheii lui Ceaușescu și trepădușii regimului comunist au scăpat de pedeapsă. Transpus în fotbal, acest lucru înseamnă că vechii conducători s-au întors în funcții în scurt timp (sau chiar nu au plecat deloc), cu și mai multă forță și tupeu.
În episodul de astăzi din „Blaturile fotbalului” vom apela la memoriile celui mai îndreptățit om să vorbească despre felul în care acest sport a fost infestat de Securitate. Mircea Angelescu, activistul de partid care a condus fotbalul românesc în ultimele două decenii și, apoi, în primii ani de după Revoluție, a realizat grozăvia la care a luat parte timp de aproape trei decenii și, într-un târziu act de pocăință, a decis, în ultimii ani ai vieții, să dea cărțile pe față. În „35 de ani la cârma fotbalului”, carte apărută în 2003, Angelescu a vorbit despre abuzurile comise de Armată și Interne, de felul în care Steaua și Dinamo au dominat fotbalul, dar mai ales, în volumul II, despre felul în care Securitatea controlează în continuare acest sport.
Autorul cărții s-a stins din viață în 2009, dar de la apariția memoriilor, în 2003, și până în prezent s-au schimbat prea puține lucruri.
Dacă frica de pedeapsa care stă la pândă dispare, dacă răul poate fi comis fără ca el să fie pedepsit, atunci orice mijloc de a-l îngrădi dispare și el. Prăbușirea unui regim corupt deschide, în acest caz, apariția unei corupții și mai mari încă. Regimul comunist în varianta Ceaușescu ajunge astăzi – lucru halucinant la prima vedere – să fie regretat tocmai pe fondul noii corupții generate și redublate de puii lăsați vii care au ieșit, cohortă, din burta monstrului ucis. Reciclarea acestora în două direcții precise – oameni de afaceri și politicieni – a compromis deopotrivă afacerile și politica Gabriel Liiceanu
„Am subestimat răul din Dragomir”
Mircea Angelescu, omul care, din 1970 până în 1996, a făcut parte aproape neîntrerupt din conducerea fotbalului românesc, nu lasă loc de echivoc: Dumitru Dragomir, fost ofițer de Miliție, acum președintele LPF, este șeful Securității în fotbal. Eminența cenușie a acestui sistem diabolic este Constantin Anghelache, ofițer acoperit de Securitate și bun prieten al lui Mircea Lucescu. Despre frații George Constantin și Viorel Păunescu, de asemenea – se scrie în carte – apropiați de Securitate, aflăm că au încercat în 1994, împreună cu alți ofițeri, să dea o „lovitură de stat” în fotbal și să-și subordoneze întreaga federație. Iar Nicolae Badea ar fi doar întruparea în civil a Ministerului de Interne la Dinamo. Mecanismul nu putea funcționa, evident, fără subordonați. Pe lângă coordonatorii acțiunii, infiltrați – după cum spune Mircea Angelescu – la vârf în FRF și LPF, mai sunt deconspirați o sumedenie de alți „oameni de fotbal” cu epoleți, reciclați ca șefi pe la cluburi mai mici, observatori la ligă sau angajați în funcții mărunte.
„Influența crește continuu” Nominalizat de Mircea Angelescu drept capul Securității în fotbalul românesc, Dumitru Dragomir este descris într-un capitol special, intitulat „De 25 de ani, Dumitru Dragomir ocolește adevărul”. Autorul se căia amarnic, dar tardiv, pentru că, după Revoluție, l-a readus în prim-plan pe fostul său acolit. „Rememorând activitatea mea în fotbal, în special după Revoluție, recunosc eroarea de a subestima ce e rău în Dumitru Dragomir. Ani de-a rândul am așteptat ca, într-un fel sau altul, lucrurile să se îndrepte pe făgașul normal. Însă așa ceva nu s-a întâmplat; dimpotrivă, ele s-au agravat din ce în ce mai mult pentru că unii oameni din fosta Securitate – cum ar fi, de pildă, Dumitru Dragomir – nu vor să lase locul unor persoane corecte, mai ales tinerilor, care sunt într-adevăr pregătiți pentru a conduce fotbalul românesc. Mai mult, influența lor crește continuu mai ales începând cu anii ’96-’97, de când Dumitru Dragomir și alții au ajuns în fruntea LPF”. „Persoane compromise s-au infiltrat adânc”
Mircea Angelescu a fondat LPF în 1993 și a fost ales președinte al acestui for de două ori, mai întâi până în 1995, apoi, până în 1999. Acest al doilea mandat a luat brusc sfârșit în 1996, când Mircea Angelescu a suferit un atac cerebral. În locul său a fost ales Dumitru Dragomir. Fostul președinte îl acuza pe succesorul său că i-a distrus și risipit toată munca. Angelescu îl caracteriza pe Dragomir drept „eroul negativ, coordonatorul altor oameni de fotbal din Securitate”. Ceea ce urmează se constituie acum într-un fel de mărturie postumă: „Din 1996, problemele importante au căpătat cursuri nefavorabile în fotbalul profesionist, în special sub dictatura lui Dumitru Dragomir. (…) El a fost ofițer în Ministerul de Interne. Au fost persoane înalte și oameni în fotbal din fosta Securitate care au împins la maximum înălțarea clubului Dinamo Victoria. În frumosul sediu din Calea Griviței nr. 71 munceau oamenii din Securitate, dar și din fotbalul de la Victoria”.
Apoi, „bomba”: „Dumitru Dragomir era și este principalul coordonator privind persoanele din fotbal ale fostei Securități; de altfel, lărgirea influențelor nefaste a dus la implicarea mai multor persoane compromise, care s-au infiltrat adânc, printre altele și în FRF”.
„Eu l-am cunoscut foarte bine (n.r. – pe Dumitru Dragomir) și impresia mea este detestabilă. Mi-ar fi plăcut teribil ca în acest timp să văd măcar o mică schimbare la el, însă am așteptat în van” Mircea Angelescu, fost șef al FRF, în 2003
„Angelescu mai trăiește, ca să vorbim cu el? Nu? Atunci, la revedere, nu vorbim despre morți!”, Constantin Anghelache.
„Anghelache, eminența cenușie”
Constantin Anghelache (foto), după Revoluție conducător al clubului Rapid în perioada Mircea Lucescu, apoi președinte la Tricolorul Breaza și, până de curând, membru în Comitetul Executiv al FRF, este descris, în cartea lui Mircea Angelescu, drept „creierul” întregii structuri. Sub titlul „Constantin Anghelache – principalul ajutor al lui Tudor Postelnicu”, autorul explică: „Colonelul Constantin Anghelache a fost mâna dreaptă a lui Tudor Postelnicu în Departamenul Securității Statului din Ministerul de Interne, în ceea ce privea fotbalul. (…) Înainte de Revoluție, a fost umbra lui Tudor Postelnicu”. Aflăm că actualul partener de afaceri al lui Mircea Lucescu, până la Revoluție membru al UM 0107/AVS, unitate specială a Centrului de Informații Externe care se ocupa cu activitățile de comerț exterior în regim ultrasecret, este cel care a conceput, de fapt, Cooperativa: „Dinamo București, Dinamo Victoria și Flacăra Moreni, toate aceste trei echipe, au fost și creația, construcția lui Constantin Anghelache. Caracatița dinamovistă a fost și rodul lui Constantin Anghelache”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER